Substantivele compuse în limba găgăuză cu
structura adjectiv
nume de
culoare plus substantiv.
Formarea
cuvintelor cu ajutorul unirii a două temelii – una din cele mai răspîndite
metode ale formării cuvintelor noi. Prezintă interes cuvintele noi cu structura
adjectiv cu nume de culoare şi plus un
substantiv. Cantitatea acestui grup de cuvinte e vastă în limba găgăuză.
Utilizarea adjectivelor cu nume de culoare la formarea cuvintelor compuse e
răspîndită nu numai în limba găgăuză, dar şi în alte limbi care intră în
familia limbilor turcice.
Analiza semnificaţiilor a
cuvintelor compuse din adjectiv + substantiv permite să evidenţiem cîteva grupe
semantice.
Cea mai productivă grupă este
„oameni şi caractere”. De exemplu, aksakal < ak + sakal (ak – alb, sakal - barbă). Sensul acestui cuvînt compus
este „om bătrîn” (Dicţionarul „Divanu Lugat-it-Turc” de Mahmul al-Kaşgarlî,
sec.XI).
Calitatea oamenilor este
reflectată în aşa substantive compuse ca karacendem
< kara + cendem (kara – negru, cendem [gendem] - infern), ce înseamnă om
rău, cu caracter infernal, insuportabil.
Karakoca < kara + koca (koca [cogea] - soţ) – un
bătrîn cu păr negru (adică nu e încă sur).
Utilizarea adjectivelor cu
nume de culoare întîlnim şi în substantivele compuse care semnifică organele interne.
Din limba persiană a fost
împrumutat cuvîntul ciğer [gier] –
ficat. După analogia din limba persiană ciğer
sefıd – ficat alb, adică plămîni, a fost format cuvîntul akciğer
< ak + ciğer sau biyazciğer (biyaz – sin. ak - alb).
Pentru a diferenţia ficatul de plămîni era formată o îmbinare stabilă kara ciğer, dar mai tîrziu s-a
transformat în substantiv compus karaciğer
cu acelaş sens.
Culoarea mai întunecată a
sîngelui vînos s-a reflectat la denumirea vaselor sanguine – damar şi s-a format cuvînt compus karadamar (kara – negru, damar - venă).
Bolile omului şi ale animalelor se caracterizează cu diferite nuanse de colori.
Putem numi trei boli, care se caracterizează prin roşcarea pielei: scarlatină
(din limba latină scarlatum – roşu
deschis), carbuncul şi erizipel. Scarlatina în limba găgăuză kızılhastalığı
< kızıl [cîzîl; hastalîî] - roşu + hastalığı ( boală); carbuncul – kızılyara < kızıl + yara (yara [iara] - rană) şi erizipel – kızılürük < kızıl + ürük (ürük [iuriuc] – cu viteză).
Cu culoarea neagră e legat
cuvîntul ce semnifică antrax karakabarcık
< kara + kabarcık (kabarcık
[cabargic] - băşică). Adjectivul kara
în sens „închis la culoare” a servit la crearea substentivului compus karasu – apă închisă la culoare, însemnă
boala ochilor care duce la orbire. Adjectivul kara se foloseşte încă în sens figurat - posomorît, dur, grav, ce poate de întîlnit în
aşa denumiri ale bolilor ca karasarılık
< kara + sarılık (sarılık
[sarîlîc] - gălbănare) – holeră, adică gălbănare gravă. Mai ales cuvîntul kara cu sens figurat se întîlneşte în
îmbinare de cuvinte karasevda < kara + sevda (sevda - dragoste) –
melancolie.
O vastă răspîndire în limba
găgăuză şi în alte limbi turcice au primit cuvinte compuse ce refer la plante,
copaci şi tufişuri, peşti, păsări, animale.
Analiza denumirii a culorilor
existente cu culoarea kara ne permite
să facem o concluzie, că adjectivul kara
în structura cuvîntului compus capătă un sens negativ. Aşa, în comparaţia cu
alte flori şi plante adjectivul kara
înseamnă şi buruiană. De exemplu, în
cuvînt compus karaçayır < kara + çayır (çayır [ciair] - păşune) –
iarbă rea.
Sunt multe denumiri ai
copacilor care s-au format cu ajutorul adjectivelor cu nume de culoare ca prima
componenţă a cuvîntului compus. Aşa, cuvîntul mesteacăn a primit nume akaaç < ak
– alb + aaç [aaci] – copac, după
culoarea albă a scoarţei. În contrast cu mesteacăn ulmul în limba găgăuză se
numeşte karaaaç, după culoarea
închisă a scoarţei.
Plopul kavak, de asemenea a căpătat diferite semne distinctive după
culoarea frunzelor. De exemplu, plopul argintiu a primit nume akkavak. Plopul obişnuit a fost numit karakavak, ce coincide cu numele din limba latină populus nigra < plop negru.
De la substantivul süüt [siuiut]- salcie, se formează trei
substantive compuse: aksüüt, după
culoarea frunzelor argintii, kızılsüüt
– răchită roşie – după culoarea crengilor şi karasüüt – salcie obişnuită.
Denumirea insectelor în limba
găgăuză se formează tot cu ajutorul adjectivului kara (negru) + substantiv, ce reflectă culoarea neagră a corpului: karafatma < kara + fatma – carabidă, care are un corp negru, karasinek < kara + sinek – muscă neagră.
Substantivele compuse ce
denumesc peşti şi reptile sunt formate de la adjective cu nume de culoare: akbalık < ak + balık (balık - peşte) – peşte cu capul de culoare albă.
Înătătoarele roşietice ale roşioarei au servit la formarea cuvîntului compus kızılkanat < kızıl + kanat (kanat – aripă, aripioară înătătoare).
Denumirile păsărilor care au
pene negre sau întunecate se marchează cu cuvintele în care prima componenţa
este adjectivul kara. De exemplu: karakuş < kara + kuş (kuş - pasăre); karatauk
< kara + tauk (tauk - găină) –
mierlă sură.
Numele presurei în limba
găgăuză va fi sarıkuş < sarı (galben) + kuş (pasăre), ce reflectă penele pasărei de culoarea galbenă.
Tonul verde-albăstrui al panei
pe capul răţoiului îl deosebeşte de femelă. Aceasta s-a oglindit şi în numele
pasărei în limba găgăuză eşilbaş <
eşil (verde) + baş (cap).
Numele obiectelor la fel s-au
format datorită adjectivelor cu nume de culoare. De exemplu: petrolul, cărui îi
este caracteristic culoarea neagră, în limba găgăuză poartă numele karayaa (sau petrol – sin.) < kara + yaa (ulei; unt).
Culoarea fierului care depinde
de metodele prelucrării a ajutat la formarea cuvintelor compuse: akdemir < ak (alb) + demir (fier) –
fier călit, care are o lucire deschisă, şi karademir < kara + demir – fier turnat, care creează o impresie a fierului
„negru”
Există şi nume geografice care
au o structură de substantiv compus: Ak
deniz < ak + deniz (mare) – Marea Mediteraneană, Kara deniz – Marea Neagră.
Concluzie: 1) Adjectivele cu
nume de culoare formează o grupă cea mai productivă a cuvintelor compuse; o
cantitate cea mai mare fac substantivele compuse care sunt formate cu ajutorul
adjectivului kara – aproximativ 53 %;
cu adjectivul ak – 29 %; şi în
cantitatea mai mică sunt substantivele compuse în care primul cuvînt este
adjectivul kızıl, şi mai puţine sunt
substantivele compuse cu adjectivul sarı şi
eşil.
2) Majoritatea substantivelor compuse sunt de tipul metonimic: denumirea unui întreg după o parte - omului
după barbă – aksakal; copacului după
culoarea tulpinei – akaaç sau
crengilor – kızılsüüt; peştilor după
culoarea înătătoarelor – kızılkanat şi
a.m.d.
The formation of
compound words in the Gagausian language and other Turk languages by means of
the method of merging of two bases is very wide-spread. The present article
considers the formation of compound nouns with the first component a colour
adjective. The above-mentioned material we can conclude: 1) 53% make the
adjectives with the meaning kara (black); 2) 29% - adjectives with the meaning
kızıl (red). And the least percentage belongs to the adjectives with meaning eşil (green) and sarı (yellow).
Surse bibliografice:
1.
Дмитриев Н.К.
Строй тюрских языков. М., 1962.
2. Mahmud al-Kaşgarlî. Divanü Lugat -it-Türk.
Ankara, 1939 (traducere)
3. Петросян Ю.А., Тенишев Э.Р. TURCOLOGICA. Ленинград, 1976.